Infidelitatea reprezintă relația secretă/interzisă ce încalcă înțelegerea tacită sau explicită în ceea ce privește exclusivitatea fizică și emoțională. Prin aceasta înțelegem că cei doi parteneri se așteaptă ca nevoile lor emoționale și/sau sexuale să nu-și găsească împlinirea cu altcineva în afara partenerului/partenerei său/sale (Blow & Hartnett, 2005; Butler, Rodriquez,Roper, & Feinauer, 2010; Mao & Raguram, 2009; Milne,2011; Moller & Vossler, 2015; Murstein, 1974; Richardson,1988).

Infidelitatea este extrem de traumatizantă și totodată cauza pentru care foarte multe cupluri caută consiliere psihologică. Peluso (2007) a dedicat un volum cuprinzător practicienilor, în acest sens, cu diverse abordări pentru această tematică. Câteva concluzii utile pentru cupluri, în ceea ce privește prevenirea infidelitatății, ne sunt prezentate de autoarele Fye și Mims (2019) care au realizat o cercetare de tip calitativ evidențiind câteva aspecte extrem de utile cu rol de factori protectori.

1. Menținerea unei conexiuni afective și prezența unui stil de atașament securizant.

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă intimitate, plăcerea de a fi într-o relație și de a manifesta acest lucru, un stil securizant al atașamentului (partenerii nu sunt nici anxioși, nici evitanți, ci se simt bine în apropierea celuilalt, fără a fi amenințați de apropierea acestuia și fără a dori într-o manieră nesănătoasă mai mult), comunică foarte bine, mai ales din punct de vedere emoțional și se expun/cunosc alte modele sănătoase de relație. Participanții care au declarat că se simt conectați din punct de vedere emoțional percep că aceste nevoi le sunt satisfăcute și nu simt dorința de a căuta conectarea emoțională sau sexuală în afara relației. Mai mult, au susținut necesitatea depunerii unui efort în a menține această legătură și atașament, în a rămâne deschiși din punct de vedere cognitiv și emoțional, pentru a putea oferi și primi afecțiunea și, de asemenea, de a fi empatici.

2. Sexul în relație

A rămâne activ din punct de vedere sexual, a comunica despre sex și a fi deschis la nevoile celuilalt din acest punct de vedere se dovedește a fi unul din factorii importanți când vine vorba de prevenirea infidelității. Per ansamblu, participanții și-au exprimat acordul cu privire la importanța sexualității în cuplu, descriind totodată o perspectivă realistă asupra acestui aspect într-o relație monogamă de lungă durată, așa cum este de pildă căsnicia. Ce presupune aceasta? Înseamnă a te descurca cu sexualitatea care evoluează diferit de-a lungul unei perioade mari de timp petrecut împreună, a fi capabil să faci față momentelor în care sexul nu este nici frecvent, nici incitant. A fi capabil să te decurci cu sexualitatea, presupune să poți comunica cu partenerul despre nevoile tale. Sexul într-o căsnicie este necesar și special, consideră participanții. Însă felul diferit în care sexualitatea se manifestă de la o perioadă la alta, presupune a o întâmpina cu multă deschidere și creativitate.

3. Limite

Trei domenii au fost relevante pentru analiză, anume stabilierea limitelor cognitive, comportamentale și relaționale. Din punct de vedere comportamental, înseamnă să acționezi în sensul diminuării riscului de infidelitate și a-ți trasa astfel mici bariere în fața tentației. Cu alte cuvinte, există posibilitatea să întâlnești persoane fascinante și interesante de care să te simți atras, chiar dacă ești într-o relație. Aceste persoane pot face parte din anturajul de prieteni, din cercul colegilor de la muncă, iar a stabili limite sănătoase presupune să schimbi un astfel de context favorabil. Participanții la studiu au declarat că s-au confruntat cu astfel de situații, dar au preferat, pentru a-și păstra relația, să schimbe jobul sau să nu mai frecventeze anuite cercuri de prieteni, dacă tentația era una foarte plauzibilă. Astfel de limite sunt absolute necesare, iar infidelitatea trebuie tratată ca pe ceva firesc și plauzibil care i se poate întâmpla oricui.

Limitele cognitive reprezintă barierele mentale pe care un partener ar trebui să le cultive, când vine vorba de a-și păstrarea relației. Reprezintă un efort deliberat de a:

• menține atenția departe de o persoană din exterior,
• de a găsi valoare și semnificație în a menține o relație platonică cu altcineva
• vigilența /teama de a pierde persoana dragă
• alegerea voită de a rămâne fidel/ă
• luarea în calcul a costurilor unei disoluții a relaț

Limitele relaționale pe care studiul le-a evidențiat se referă la:

• așteptările rezonabile cu privire la relație
• semnificația importantă pe care o are relația
• investițiile continue în relaț

De exemplu, așteptarea rezonabilă a cuiva că partenerul nu poate semnifica totul pentru tine sau nu îți poate împlini toate nevoile. O astfel de convingere este pe cât de irațională, pe atât de nocivă relației. Un alt exemplu ar fi să nu-ți compari propria relație cu altele. Fiecare este unică prin trăsăturile celor doi parteneri, dar și prin specificul său. În plus, foarte multe din particularitățile unei relații exterioare nu sunt cunoscute. În al treilea rând timpul investit în relație este extrem de important. Ea nu trebuie luată ca pe un dat, ci construită și dezvoltată zi de zi.

4. Practicarea congruenței

Participanții au declarat pregătire pentru relația pe care au ales-o, în sensul dezvoltării și explorării personale. Astfel, prin relația în care sunt implicați, persoanele își dezvoltă și integrează conceptul de sine, de împlinire și dezvoltare a nevoilor personale, de creștere a stimei de sine și a valorii personale.

Învățarea din experiența celorlalți presupune a înțelege care sunt costurile infidelității. Victoriile mici sunt celebrate și constituie o bază solidă pentru dezvoltarea unei monogamii pe termen lung. Participanții vorbesc, în acest sens, și de aspectele morale, ceea ce semnifică relația pentru ei, dincolo de diversele atitudini împărtășite la nivel social, când vine vorba de fidelitate vs. infidelitate.

5. Valori și credințe împărtășite

Felul în care două persoane intră într-o relație și aleg să rămână fideli se datorează, în mare parte, valorilor și credințelor împărtășite, iar primul model de relație pentru cei doi parteneri a fost reprezentat de proprii părinți. Așadar, convingerile legate de monogamie provin adesea din familia de origine, nu neapărat la modul explicit, cât prin modelul de influență la care au fost expuși cei doi.

Această reprezentare mentală, cu cât se dezvoltă într-o convingere mai puternică, cu atât ea va deveni un fel de filtru de analiză și percepție a întregii relații. Orice altă particularitate va fi astfel evaluată, prin aceste lentile. Devine un stil de viață.

6. Strategii de coping

Un ultim aspect evidențiat de studiu a fost cel legat de dezvoltarea rezilienței, atât la nivel individual, cât și relațional. Participanții au vorbit despre recadrarea cognitivă, despre construirea unui sistem de sprijin, despre spiritualitate, acceptarea problemelor sau a momentelor dificile ca nefiind catastrofale. Sunt câteva exemple de strategii de coping pe care persoanele aflate într-o relație le pot dezvolta. De asemenea, studiul mai precizează despre schimbarea cognițiilor (flexibilitate mentală), acceptarea și echilibrarea rolurilor de viață (integrarea, de ex., a rolului de părinte), cultivarea auto-îngrijirii și a controlului, disponibilitatea de a te schimba.

Participanții au împărtășit despre externalizarea problemei în afara cuplului, în loc de a da vina pe celălalt sau cum auto-controlul și îngrijirea de sine sunt foarte importante în căutarea validării, în loc să ai așteptări prea mari de la partener. În schimb, copingul relațional reprezintă capacitatea și dorința celor doi de a se sprijini reciproc, de a aborda problemele cu flexibilitate și adaptabilitate și de a-și oferi reasigurări unul celuilalt în perioadele dificile.

Utilitatea acestor rezultate trebuie totuși interpretată cu precauție, pe fondul unor cercetări legate mai degrabă de infidelitate. Puterea lor de generalizare nu poate fi luată în calcul. În plus, ele se înscriu pe o direcție motivațională extrinsecă, anume că aceste motive pe care participanții le-au enumerat ca fiind importante pentru menținerea fidelității în cuplu vin mai degrabă din experior: doresc păstrarea monogamiei pentru recompensele primite în cadrul relației sau de teama consecințelor unei infidelități. Studiul nu aprofundează motivația internă, decât parțial, făcând trimitere la valori și convingeri, fără specificarea lor.

Referințe:

Fye, M. A., & Mims, G. A. (2019). Preventing infidelity: A theory of protective factors. The Family Journal, 27(1), 22-30.