Forma de desfăşurare

• faţă în faţă şi online

Ce presupune psihoterapia sistemică individuală?

Psihoterapia sistemică este abordarea care va ține cont, atunci când lucrează cu o singură persoană, de relația/relațiile semnificative pentru individ și în care se manifestă, de regulă, problema. Psihoterapeutul format în terapia de familie lucrează de foarte multe ori cu un singur participant, doar că va avea în vedere întregul context interpersonal, nelimitându-se doar la familia nucleară.

Psihoterapia sistemică, analizând și tratând comportamentul unui subiect, va ține cont de toate forțele, trecute și prezente care generează influențe asupra acestui comportament. Cu alte cuvinte, atenția va fi îndreptată asupra rețelei mai largi a relațiilor de familie, înțelegând prin aceasta filiera transgenerațională.

Conform terapiei sistemice de familie, două forțe importante, contraechilibrate guvernează relațiile umane, nevoia de individualitate și nevoia de a fi împreună. „Fiecare dintre noi are nevoie de companie (afecțiune), dar și de un grad de independență, iar ceea ce face viața interesantă, dar și frustrantă, este tendința de polarizare a fiecăreia dintre aceste nevoi” (Nichols & Schwartz,1984). Felul în care oamenii (cei care nu reclamă probleme emoționale/comportamentale/patologice) rezolvă aceaste două polarități ale naturii umane depinde de mai multe aspecte, dar, în mare parte, de felul în care și-au diferențiat sinele, anume că nu mai trăiesc o relație fuzională sau simbiotică cu un alt membru al familiei (de regulă un părinte), de felul în care comunică deschis și onest cu ceilalți, de conectarea emoțională, de sentimentul de adecvare pe care l-au dobândit și așa mai departe (Nichols & Schwartz,1984).

Procesul terapeutic, dincolo de formarea pe care o are specialistul, se bazează în mare parte pe alianța terapeutică, pe capacitatea de conținere de către psihoterapeut a persoanei din fața sa, astfel încât acesta să-și poată accesa resursele, într-un cadru perfect sigur. Există tehnici și strategii, trasate de perspectivele teoretice la care se aderă, dar lucrul cu emoțiile, cognițiile și comportamentele clientului se regăsesc, fără doar și poate, indiferent de accentul pus de viziunea școlii terapeutice.

În cazul în care te-ai documentat și ai căutat să afli mai multe despre școlile de formare sau poate te întrebi în continuare despre ce tehnici voi folosi ca terapeut sistemic, ei bine, aș dori să afli că în formarea mea am abordat pe rând, viziunea mai multor școli, astfel încât ipotezele de lucru sunt foarte variate, anume:

• terapia de familie sistemică,
• terapia de familie strategică,
• terapia de familie structurală,
• terapia de familie experențială,
• terapia de cuplu focalizată emoțional,
• terapia de familie psihanalitică,
• terapia de familie cognitiv-comportamentală,
• terapia focalizată pe soluții,
• terapia narativă
• alte modelele integratoare, eclectice.

Referințe:

• Nichols, M. P., & Schwartz, R. C. (1984). Family therapy: Concepts and methods(pp. 149-150). New York: Gardner Press.

Cui se adresează?

Serviciul se adresează adulților și, excepțional, adolescenților care au împlinit14 ani și care pot participa ulterior la ședințe individuale, cu acordul tutorilor.