Tristețe, frică, furie, anxietate generalizată, singurătate, dorința de a fi iubit, oscilații permanente ale stărilor, deprimare, tulburări de alimentație, probleme în cuplu sau în familie, dorințe nerostite sau neacceptate, consum de alcool, adicții de tot felul, stimă de sine scăzută ș.a.m.d., toate și încă multe altele pot fi probleme care ajung să ne domine viața, să ne-o subjuge, să ne chinuie și pentru care apelăm la prieteni, familie sau psihoterapie.

• ”Vreau să nu mai simt frică!”
• ”Vreau să dispară aceste gânduri!”
• ”Vreau să mă iubești!”
• ”Vreau ca viața mea să capete sens!”
• „Vreau să mă înțeleg cu partenerul meu!”
• ”Vreau ca fiul meu/fiica mea să mă asculte!”
• ”Vreau un job mai bun!”
• ”Vreau să nu mai simt durere, de niciun fel!”
• ”Vreau să mă căsătoresc! Nu știu de ce nu pot avea o relație!”
• ”Vreau să mă înțeleg, să mă cunosc mai bine!”
• ”Vreau să nu simt atâta tristețe...!”

Atâți de «vreau»! Toți sunt în căutarea unui răspuns. Toți acești de vreau ascund în spate ceva mai profund, ce merită explorat dacă ne dorim ca viața pe care o trăim să fie cea care are sens pentru noi.

Să alegi un psiholog sau un psihoterapeut (da, este o diferență între ele)? Cum să faci asta? Cum vei ști că el este soluția cea mai bună, că este cel mai pregătit să te ajute (atenție la pregătirea academică și la cea de specialitate complementară)? Internetul, poate, prietenii sau alte persoane îți pot oferi recomandări. Vei încerca să-l descoperi pe cel mai experimentat, cel mai titrat, citit, spilcuit, avizat, deștept etc. Vei căuta, poate, cel mai frumos ori renumit cabinet sau poate cel mai la îndemână, canapeaua cea mai frumoasă, cea mai comodă, acvariul cu peștișori sau diplomele atârnate pe pereți. Cine știe care e strategia!

Terapeutul potrivit nu se rezumă însă la toate acestea. Întreaga lui personalitate, acel fel al său de a fi, vorbi, lucra, asculta, de a interacționa cu tine, îți va spune că ești în locul potrivit. Desigur că este indicat să fie pregătit și experimentat, dar dacă simți că nu ești în locul potrivit, vei ști asta, pentru că o vei simți. Se pune întrebarea dacă terapeutul este expert în problemele tale? El poate fi expert în însoțire. Atitudinea non-judicativă, acceptarea, ținerea propriului Eu în frâu pentru a nu veni cu realitatea sa peste realitatea ta, lucrul îndelungat la propria persoană (în acel program de formare complementară de cinci ani) pentru a fi atent la transfer, la propriile reactivități, sunt aspectele de care ar trebui să ții cont când îți alegi sau păstrezi specialistul.

Vei dori poate ca psihoterapeutul să-ți ofere soluțiile la problemele tale, iar dacă s-ar putea să se întâmple foarte repede, ar fi și mai bine, nu-i așa? Ei bine, s-ar putea să vezi soluțiile foarte repede, dar asta pentru că ești pregătit să le vezi, înțelegi, să lucrezi la ele și să le accepți. Altora le ia, însă, mai mult timp. Blocajele, rezistențele pot fi foarte mari. Ceea ce vreau să-ți comunic este faptul că tu ești un factor decisiv în abordarea situației tale. Psihoterapeutul din fața ta te va ajuta să identifici tiparele de gândire și comportament disfuncționale sau cel puțin nepotrivite și care îți mențin sau amplifică starea emoțională negativă. El/ea te va ajuta să vezi soluțiile, iar tu vei decide dacă uzezi de ele în continuare și în afara cabinetului. Rolul tău nu trebuie să rămână unul pasiv, dacă vei dori ca schimbarea să apară, să fie una durabilă și în profunzime și nu una superficială. Iată un motiv pentru care psihoterapia „nu pare potrivită” pentru oricine.

Ea nu este potrivită persoanelor care:

• așteaptă soluția miracol din partea unei terțe persoane
• doresc schimbarea contextului, a altora
• doresc tratament medicamentos (a nu se confunda nevoia de a scăpa de o problemă emoțională prin medicamente cu cei care au diagnostice psihiatrice și al căror tratament combină medicația cu psihoterapia).

Învățând să fii autentic...sau iată, mai concret, mărturiile unor autori cu mult mai inteligenți decât mine:

"Capacitatea consilierului de a fi autentic în relațiile sale terapeutice este strâns legată de modul în care se comportă, în general, în relațiile sale sociale[...]capacitatea sa de a fi autentic în momentul în care începe ședința de consiliere...e ca și cum congruența ar fi un fel de tehnică comportamentală care poate fi aplicată atunci când este nevoie.

[...] Preocuparea consilierului de a relaționa cu clientul pe baze de egalitate și de a nu rămâne blocat în rolul de expert al diagnosticelor și tratamentelor înseamnă că el va face tot ce poate pentru a demistifica procesul de consiliere. Va fi cât se poate de deschis în privința manierei lui de lucru și va încerca să nu evite nicio întrebare directă pe care clientul ar putea să o pună în zbaterea lui de a decide dacă se va implica în relația de consiliere. [...] El va comunica, fie explicit, fie implicit, că nu are nici cea mai mică intenție să își asume responsabilitatea în locul clientului, dar că va face tot ceea ce poate pentru a fi responsabil față de client, angajându-se să stabilească o relație în care clientul să-și poată explora îngrijorările într-un mediu care oferă sprijin și înțelegere.

Această deschidere a terapeutului față de obiectivele și intențiile sale este un prim și necesar semn al unei relații sănătoase și de obicei contribuie mult la începutul ”detronării” consilierului și stabilirii unui cadru în care clientul recunoaște rapid că trebuie să-și asume partea lui de responsabilitate pentru situația dificilă în care se află și pentru schimbările de care va fi nevoie pentru a avansa în viața sa.”

(Mearns & Thorne, 2010)